National School Inspectors Conference: Understanding Assessment

Detalii
Categorie: Pagina 1
Publicat: Duminică, 17 Martie 2019 20:53
Scris de Prof. metodist Mariela Profir (Școala Gimnazială „Anastasie Panu”, Huși)
Accesări: 4280

   În luna februarie 2019 am participat, la București, la Conferința Națională Cambridge, care a avut ca titlu ”Understanding Assessment”. Conferința a fost organizată de dna Rodica Cherciu, inspector general în MEN, dna Corina Marin, director general DGMP, și dl Nick Beer, director regional pentru Europa și Africa de Nord, Dr. Angeliki Salamoura, Principle Research Manager, dna Sarah Ellis, Assessment Services Manager și dna Aniella Bușilă, Cambridge English Consultant.

   Tema principală a conferinței a fost evaluarea celor patru competențe utilizate în predarea limbilor străine - vorbit, citit, ascultat, scris. Evaluarea este parte integrantă a predării limbilor străine. În general, ea este făcută de către profesori pentru a aduna informații despre nivelul de cunoaștere a limbii de către elevi. Testarea acestora se face în general la sfârșitul unei unități, unui semestru sau a unui curs, cu scopul de a nota elevii sau de a le oferi un certificat; aceasta se numește evaluare sumativă. Dar există o altă formă de evaluare a învățării care se poate face în toate etapele procesului de învățare, și anume evaluarea formativă; aceasta este foarte utilă profesorilor, deoarece ei pot colecta și interpreta informații despre competențele elevilor „pe viu”; acest tip de evaluare este foarte util și pentru elevi, deoarece au în timp real valoarea muncii lor, nivelul lor de limbă, începutul învățării lor viitoare și pot decide ce cale să urmeze pentru a-și îmbunătăți competențele de limbă și cum pot continua învățarea pe tot parcursul vieții. 

   Când vorbim despre evaluarea limbii, trebuie să avem în vedere toate cele patru abilități - vorbit, citit, ascultat și scris. Ele sunt interdependente și nu pot fi tratate separat, sunt abilități integrate. Desigur, este mai ușor să predai folosind metoda integrată decât să le evaluaezi pe toate la un moment dat. De aceea, atunci când testează elevii, profesorii pot avea în vedere o abilitate principală, dar cu siguranță vor avea nevoie de cel puțin încă una pentru a o evalua. De exemplu, atunci când testăm ascultarea, sarcinile vor cere elevilor să scrie ceva (a completa texte lacunare, a răspunde întrebărilor etc.) sau să citească ceva (a potrivi, a bifa etc.).

   Ce face ca un test să fie bun?

   Testele pot însemna experiență pozitivă sau negativă pentru cursanți. Elevii pot fi mândri de ei înșiși, pot deveni încrezători în propriile forțe și pot avea valoarea reală a cunoștințelor lor; pe de altă parte, există elevi care sunt stresați sau timizi și pot deveni anxioși în timpul examenelor. Profesorul ar trebui să aibă în vedere impactul testului, influența testului asupra lui însuși și asupra elevilor și ar trebui să conceapă un test care să aibă un impact pozitiv. De asemenea, este important ca elevii să știe de ce dau un test.

   Unul dintre cele mai importante concepte cheie în crearea unui test este valabilitatea, adică dacă testul măsoară cu adevărat ceea ce pretinde că măsoară. De aceea, profesorul trebuie să știe exact ce vrea să testeze, ce vrea să știe despre elevii săi și să aibă clar în minte modalitatea (modalitățile) de a le obține. Instrucțiunile pentru fiecare sarcină trebuie să fie clare, trebuie să existe criterii clare de evaluare și notare și trebuie să existe profesori instruiți pentru a furniza teste de calitate. De asemenea, trebuie avută în vedere durata testului, deoarece testele mai lungi pot fi mai fiabile, dar plictisitoare și / sau obositoare. Ar trebui folosite elemente cu diferite grade de dificultate - unele mai ușoare, unele mai dificile. Profesorii trebuie să se asigure că elevii sunt familiarizați cu tipurile și criteriile de itemi.

   Atunci când realizează un test, profesorii trebuie să aibă în vedere următoarele întrebări:

- De ce testez?, adică scopul testului (pentru a verifica învățarea la sfârșitul unei unități, pentru a diagnostica ceea ce știu și nu știu elevii, pentru a pune elevii în grupuri în funcție de capacitatea lor, etc.).

- Pe cine testez?, referindu-se la cei care dau testele (copii de școală primară, adolescenți, adulți, diferite categorii profesionale).

- Ce testez?, referindu-se la structura testului (capacitatea de comunicare a limbajului, abilitatea de vorbire, pronunția, cunoștințele gramaticale etc.).

- Cum testez?, referindu-se la sarcinile testului (alegere multiplă, întrebări pe text, scrierea unui scurt e-mail sau un interviu față în față etc.).

- Cum notez?, referindu-se la fiabilitatea testului (folosind criteriile de evaluare, folosind instrucțiuni clare, folosind profesori instruiți etc.).

- Cum este testul meu folositor cursanților?, referindu-se la impactul testului (prin toate cele patru abilități, prin utilizarea de sarcini autentice sau prin feedback formativ privind performanța etc.).

   Atunci când se utilizează un test bun, profesorii ar trebui să poată diferenția elevii cu abilități mai bune de cei cu abilități mai slabe, să observe abilitățile lingvistice ale elevilor sau punctele lor slabe; astfel ar trebui creat un test care nu este nici prea ușor, nici prea dificil, cu sarcini clare și criterii clare de notare. Pentru a face un test fiabil și eficient, profesorii ar trebui să utilizeze sarcini autentice în ceea ce privește procesele cognitive pe care le folosesc. De aceea, aceștia ar trebui să utilizeze sarcini care să simuleze viata reală, sarcini care solicită elevilor aceleași procese cognitive folosite și în afara sălilor de clasă, să folosească situații familiare și relevante pentru cursanți, subiecte care nu dezavantajează anumite grupuri de elevi, care să folosească elemente contextualizate mai degrabă decât izolate, să folosească limbajul testului cât mai natural posibil, să aibă un scop clar formulat (mai ales în ceea ce privește sarcinile de scriere). Există o mare varietate de opțiuni în alegerea itemilor, dar profesorul este cel care ar trebui să le aleagă pe cele mai bune în funcție de scopul testului și de cei care dau testul. Timpul este important, de asemenea, deoarece profesorul trebuie să se asigure că este timp suficient pentru fiecare parte a testului.

   Evaluarea vorbirii într-o limbă străină este destul de dificil de realizat, dat fiind faptul că acest lucru implică testarea capacității de generare de idei a elevului, dar și testarea cunoașterii gramaticii, a vocabularului, a sunetelor, a articulării acestora. O problemă des întâlnită în evaluarea vorbirii este legată de personalitatea elevilor (unii elevi cu un nivel bun de limbă pot deveni anxioși în timpul testării sau poate sunt timizi). Aici intervine măiestria profesorului de a culege date cât mai exacte despre nivelul de limbă al elevilor, iar acest lucru se poate realiza prin elaborarea unui test cu un scop precis, cu sarcini diferite, dar foarte clare, cu o scară de evaluare bine definită și cu timp bine dozat.

   Evaluarea cititului se poate face prin diferite tipuri de exerciții – completarea unei fișe, a unui text lacunar sau răspuns la întrebări. Profesorii sunt cei care trebuie să aleagă tipul de exerciții și gradul de dificultate în funcție de nivelul elevilor. Atunci când dau un astfel de test, elevii pot citi cu atenție pentru o înțelegere cât mai clară a ideilor principale, dar și a detaliilor, sau pot citi rapid, caz în care pot desprinde ideea principală și poate și cuvinte cheie ale testului. 

   Scrierea este un tip de comunicare în care cel care scrie are mai mult timp de gândire, de organizare a ideilor, de corectare a eventualelor greșeli. Deși multe persoane folosesc această abilitate pentru a scrie mesaje sau email-uri, există elevi cărora le este necesară scrierea academică în vederea participării la studii înalte în limbi străine sau pentru obținerea unui certificat de limbă. Realizarea unui test de scriere va ține cont de vârsta elevilor, de limba lor maternă, de cultura și de nivelul lor de cunoștințe. Un astfel de test va evalua competențe specfice – ortografia, punctuația, folosirea corectă a majusculelor, organizarea paragrafelor etc. Nota finală va fi dată atât de impresia generală, și de efectul avut asupra cititorului, dar și de acuratețea, fluența, stilul, tonul și încadrarea în pagină a scrierii. Sarcinile date pot fi mai ușoare (scrierea unui cuvânt, a unei părți de propoziție sau a unor propoziții ca răspuns la o anumită cerință, cu opțiuni destul de limitate, dar care reduc riscul greșelilor), scriere ghidată (elevii scriu texte pe o anumită temă, urmează adesea modele), scrierea procesuală (elevii scriu ce doresc, dar sunt ajutați de profesori în alegerea temei, conturarea ideilor sau organizarea lor) și scrierea neghidată (elevii scriu liber pe o anumită temă sau titlu dat). Exemple de sarcini: scrierea de e-mail-uri, scrisori, anunțuri, articole într-o revistă, scrierea unei povestiri pe o anumită temă, descrierea de oameni, animale, locuri, realizarea de dialoguri, etc.

   Pe parcursul ascultării, elevul trebuie să decodeze mesajul pe care îl aude, adică trebuie să translateze ceea ce aude în sunete care să formeze cuvinte care să se potrivească, să recunoască elemente gramaticale. În funcție de nivelul lor de cunoștințe, elevii pot recunoaște cuvinte familiare și propoziții simple rostite cu viteză normală, pot înțelege puncte de vedere transmise de vorbitor sau informații simple sau complexe în programe de radio sau televiziune. S-a constatat că elevilor le este mai ușor să urmărească și să înțeleagă înregistrarea dacă au fost informați asupra temei sau dacă știu dinainte unele cuvinte sau propoziții pe care le vor audia. În realizarea unui test care sa evalueze ascultarea, profesorul trebuie să se asigure că sarcinile date elevilor au drept scop testarea acestei capacități; se recomandă audierea cel puțin de două ori a înregistrării, pentru ca elevii să aibă posibilitatea de a completa sarcinile date. În evaluarea ascultării, elevii primesc de obicei o fișă de lucru cu exerciții de tipul Adevărat / Fals, completare de texte lacunare, răspunsuri la întrebări, corectarea unor greșeli, etc.

   Utilizarea evaluării ca suport pentru viitoarea învățare este poate mai importantă decât utilizarea ei în vederea obținerii unor note, deoarece învățarea unei limbi străine nu se poate face doar într-un an școlar. În practică, este necesar ca obiectivele ce urmează a fi învățate să fie clar stabilite și urmărite pe parcursul procesului, elevii să primească feed-back și recomandări, să fie conștienți de nivelul cunoștințelor lor, să fie orientați spre progres și performanță, să fie utilizate materiale și tehnologie adecvată.

   Cuvântul cheie al viitorului în evaluare este „adaptabilitate”, ceea ce înseamnă că profesorul își va adapta modul de evaluare nevoilor elevilor, capacității și nivelului lor de limbă, vârstei, abilităților lor native de învățare. Evaluarea, fie formativă sau sumativă, va trebui însoțită de un feed-back imediat, pentru ca elevii să înțeleagă ce deficiențe au și cum să le amelioreze. De asemenea, trebuie notată legătura tot mai strânsă dintre învățare, evaluare și tehnologie, aceasta din urmă fiind un real ajutor pentru profesorii de limbi străine. Se știe că sunt numeroase site-uri care oferă structuri de teste gata pregătite pentru diferite teme, pe care profesorii le pot utiliza și/ sau adapta propriilor nevoi. Dar evaluarea poate fi făcută nu doar de către profesori, ci chiar elevii pot folosi ei înșiși teste online, pot primi note și feed-back imediat; acest tip de evaluare are ca avantaj lipsa limitei de timp și spațiu și faptul că elevii nu mai depind de cineva anume pentru a-și evalua cunoștințele de limbă. Exemple de site-uri care pot fi utilizate în acest sens sunt: www.Kahoot.com, www.karensaxby.com, www.thedigitalteacher.com, www.quizlet.com, www.wordwall.co.uk, www.writeandimprove.com, www.learenglishkids.britishcouncil.org sau www.learenglishteens.britishcouncil.org.

   Este esențial ca profesorii să aibă în vedere faptul că evaluarea nu este un process opțional, ci parte integrantă a meseriei lor, că evaluarea este la fel de importantă ca predarea și am putea spune că predarea și evaluarea sunt cele două jumătăți ale procesului al cărui scop este achiziționarea de către  elevi a cunoștințelor de calitatea și în cantitatea dorită.